Maestrul Dan Puric despre cartea "Floarea din asfalt"

Un gând despre Cornel Coc

Despre ”gașca nebună” de la ”U” s-s scris și se scrie dar cred că cel mai potrivit este termenul de ”eminență studențească”.

Poate că doar simbioza celor două idei duce/ aduce un motiv în plus de bir”U”ință întru ”U”. 

În timp voi așterne online câte un gând despre fiecare dintre studenții care astăzi au ales să scrie istorie la ”U„.

Nu există o ierarhie între ei ci doar o echipă ”U” însă ca în orice echipă, fiecare își are locul lui bine determinat și/ sau definit.

Un gând despre Cornel Coc,

Un fotbalist în virtuțile căruia concentrarea și seriozitatea sunt cele două atitudini/ aptitudini alese pentru a avea dovada certă a profesionalismului în sport.

L-am urmărit la antrenamente, unde în orice moment este gata să arate 100% implicare.

În jocurile de echipă știe mereu unde este cel mai bun plasament și dacă este nevoie acoperă și spațiile vulnerabile.

Nu fuge nici de faza ofensivă și gândește bine orice acțiune înainte de a trece la punerea în aplicare. L-am văzut șutând năpraznic și periculos, l-am văzut pasând inteligent și l-am văzut asumând sarcini pe muchie de cuțit dar și în dribling are rapiditate și rafinament, atunci când este nevoie.

Privirea lui îmi amintește de Giuseppe Bergomi al Italiei, acel spirit pătrunzător care zdrobește orice adversitate în luptă și acea nuanță tăioasă care pune la respect pe oricine îndrăznește să atace.

Zâmbește rar dar cu măsura omului matur care cunoaște limitele umorului sau ironiei.

Nu se lasă dus de voalul gloriei deșarte și alege să respecte și prețuiască oamenii din preajmă, indiferent cât de sus ajunge la nivel de carieră sportivă.

Consider că se încadrează perfect în spiritul Universității Cluj. 

I”U”bire și gând pentru inimi românești

după meciul de la Cluj Napoca între ”U” și uta din Arad
Sunt momente în viața de suporter când cu greu poți să decizi ce este mai frumos: jocul studenților sau starea de spirit din peluză. Am fost în situația de a mă opri din cântat pentru că mă fascina jocul de fotbal al studenților. Apoi am cântat cu și mai mare bucurie, văzând că fotbalul își găsește dumirirea în ”mișcarea sportivă” ca fel de a fi.

        La meciul de astăzi studenții și-au arătat din plin eminența. Nu au marcat. Și ce dacă? Au pierdut deși fotbalul le-a/ ne-a fost spre pildă. Au demonstrat faptul că tinerețea și pasiunea pentru fotbal pot să ofere drumul/ calea spre împlinirea unui vis în realitate: Totul pentru o idee ”U”  

         Să vezi în peluză cum viitorul cântă alături de prezent cu o însuflețire care aduce numai bucurie. Să vezi în teren cum studenții aleargă din primul și până în ultimul minut, tocmai spre a-și/ne demonstra tăria de caracter prin luptă și onoarea spre dăruire. Să-ți rămână în memorie fragmente din meci și să mergi către casă zâmbind după ce ai fost martor și poți fi mărturisitor al unei glorioase biruințe.

        De fapt astăzi am văzut că ”U” oferă eliberare suporterilor, putere de a visa pruncilor, onoare studenților, care transformă jocul de fotbal în artă prin ”asaltul care înseamnă tinerețea”.

         Cine vine la Cluj și nu merge măcar o dată în viață în Peluza ”Șepcile Roșii” singura din Cluj –Napoca să vadă minunatul joc de fotbal al studenților din teren, rămâne în afara rostului.