Un gând despre Cornel Coc

Despre ”gașca nebună” de la ”U” s-s scris și se scrie dar cred că cel mai potrivit este termenul de ”eminență studențească”.

Poate că doar simbioza celor două idei duce/ aduce un motiv în plus de bir”U”ință întru ”U”. 

În timp voi așterne online câte un gând despre fiecare dintre studenții care astăzi au ales să scrie istorie la ”U„.

Nu există o ierarhie între ei ci doar o echipă ”U” însă ca în orice echipă, fiecare își are locul lui bine determinat și/ sau definit.

Un gând despre Cornel Coc,

Un fotbalist în virtuțile căruia concentrarea și seriozitatea sunt cele două atitudini/ aptitudini alese pentru a avea dovada certă a profesionalismului în sport.

L-am urmărit la antrenamente, unde în orice moment este gata să arate 100% implicare.

În jocurile de echipă știe mereu unde este cel mai bun plasament și dacă este nevoie acoperă și spațiile vulnerabile.

Nu fuge nici de faza ofensivă și gândește bine orice acțiune înainte de a trece la punerea în aplicare. L-am văzut șutând năpraznic și periculos, l-am văzut pasând inteligent și l-am văzut asumând sarcini pe muchie de cuțit dar și în dribling are rapiditate și rafinament, atunci când este nevoie.

Privirea lui îmi amintește de Giuseppe Bergomi al Italiei, acel spirit pătrunzător care zdrobește orice adversitate în luptă și acea nuanță tăioasă care pune la respect pe oricine îndrăznește să atace.

Zâmbește rar dar cu măsura omului matur care cunoaște limitele umorului sau ironiei.

Nu se lasă dus de voalul gloriei deșarte și alege să respecte și prețuiască oamenii din preajmă, indiferent cât de sus ajunge la nivel de carieră sportivă.

Consider că se încadrează perfect în spiritul Universității Cluj.